Bate toaca a rugăciune la cumpăna vremii,
În spate pustiite și singure au rămas cuvintele
Bătând cu disperare la poarta uitării.
În față, călărind pe spuma valului,
A rămas necunoscutul,
Imprevizibilul.
E trist să fie rece în casă
Și afară.
Dar tu-ai ales demult,
Singurătate in doi.