posibilele intamplari ale fiintei
imi gazduiesc jumatate din idei
agatate perfid pe arpegii de jazz
la umbra unui gand...
posibilul arbore al vietii
a secat si el,
inecat in lacrimi de fecioară,
vândut laolaltă cu copite de demon
si sânge dulce de caprioară
in flacoane de eter
ce mister!...
se joaca moartea cu el
despletită ca o cadână
cu răbojul sticlindu-i-se la luna

innebunim, aschii de nimic!
de cand ne-am ingropat credintele
printre rasaduri atee.
ca talanti putreziti,
cuvintele din flori
le-am ingropat fără culori
nestingheriti...
ce suntem noi, posibile intâmplări?
doar atât, nici un rictus mai mult
ne lovim de nimic si nimicul râde
lovindu-se de noi,
si ne omoară cu pietre, rând pe rând
ca pe hotii de cai
ca pe hotii de noi...