Îți scriu să știi că te-am iubit și că am ținut la tine,
Că mi-a plăcut cât am trăit cu zâmbetu-ți lângă mine...
Îți scriu să știi că am plecat în pragul dimineții
...Ca să te las liber și clar în vălmășagul vieții...

Să poți să zbori spre ceruri-nalte
Să-ți porți cununa ta de spini prin alte lumi,departe,
Să simți cum valurile poartă cald trupuri de lut fragil
Lucrate parcă din opal,purtate de naut ,prin ape reci și tulburi,
În căutare de comori,tărâm și alte…trupuri...

Îți scriu să știi că am plecat ca să te port în suflet
Ca o năluca într-un ocean de neclintiri în cuget,
Ca o icoană într-o grotă cuprinsă de abusurd
Și ca o lacrimă ce-adie sărutul din amurg…
Chiar dacă,poate n-ai știut,sau nu ai vrut să aflii
Eu te-am iubit poate prea mult și te-am crezut safi,
Și îți mai spun că am plecat,tu muritor de rând
Să poti să îți continui anevoioasa cale
Spre ani,iubire și avut cu visurile tale…
Să nu mă-ntrebi la capul vieții de ce-am târat un trup de lut
Spre malurile eternității…