La pălării și ciorapi de plasă
renunțasem cu mult înainte
trăgeam ușor un fir
și mă destrămam pe dinăuntru

nici stația de autobuz nu mai era acolo
deși ploaia s-a oprit deasupra mea
ca și cum n-ar conta acoperișurile dispărute
- trecutul asemeni unei haine de iarnă -

încă mă împiedic pe stradă
cînd îmi apăs umbra
pielea ei crapă. doar atunci văd
cum mă schimbă singurătatea.