paradisul e îmbrăcat în verde,
cu proaspete nuanțe de roșu, galben și trandafiriu.
biserici cu turle albe îi sunt cingătoare.
în grădina raiului nu e liniște,
cum s-ar putea crede.
aici doar oamenii se îneacă în tăcere
și pereții caselor se hrănesc cu muțenia lor.
stelele sunt atât de dese noaptea,
încât dorm una lângă alta,
făcându-și culcuș în coama lunii.
cu mâna întinsă, poți să le mângâi pe creștet
și să le întrebi de sănătate.
în palma mea, două șopârle portocalii
pândesc nemișcate gândacii hrană,
iar viorile unor aripi nevăzute
acompaniază miile de cicori.
flori în ciorchine îmbracă aleile
în culorile frumuseții lor.
copilul meu visează sub umbrelele palmierilor,
cu nasul într-o tufă de busuioc,
în timp ce răsăritul nu e decât o iluzie.