îmi desfac picioarele cu dexteritatea unei cenușărese care a încetat să viseze la prinți și castele în iatacul obscur al unei suburbii renumite pentru dame full-option descinzi ca un milord pe o insulă departe de lumea dezlănțuită ne adulmecăm trupurile cu setea vânătorilor de comori e un soi de cunoaștere gâfâitul acesta întrerupt de sunete nearticulate ca și cum ne-am scrie poeme mâinile noastre își strâng singurătatea printre gratiile ego-urilor înfiorător de rotunde îmi alunecă șuvițele pe umerii tăi copleșiți de greutatea unui destin incomplet mă desprind și tâșnesc precum o cometă în timp ce tu îmi contempli căderea cu satisfacția deplină a unui tarantino clonat