bărbatul cu nori în privire
m-a închis între coastele lui
tânără Parcă a unui ev biblic

cu inima strânsă de ploaie
el mă așează cu grijă
ca pe-o floare presată
semn în cartea lui de căpătâi
citește monoton și indiferent
întoarce fila peste mine

sunt o poveste îngălbenită
plouă ca-n zorii unei duminici
în sămânța în care stau pitită
încolțește lumină
de mucegai