o lună plină
cu brațele încolăcite de gâtul nopții
un cer spuzit privirea ta
eu râul răscolit
în care se-mbăiază pătimaș
toate stelele

apă de fior mă străbați
cum ar coborî sunetul infinitului
într-o lume finită

n-am să pot ridica între noi
decât un zid de fluturi
și zodia apei
ca o rugăciune de taină
într-o mănăstire curgătoare

lasă-mă
lasă-mă
lasă-mă înflorit să-ți pictez
sărutul din palmă
cum o iubire plină de iubire
când se așază în albia de sine