ÃŽntunecate culori se scurg alene
Peste tot ceea ce noi simțim în vene
E colțul inimii ce trist, agale se privește-n lacul mixt
Cu apă dulce și spărată, cea dulce e din suflet luată
Iar cea sărată este apoi, transformată de cei doi
În tot apă mai sărată, atunci când nu se înțeleg odată
Sau în apă tot mai dulce, simbol de final de cruce.
Acum el pastelu-i gata, sufletul a schimbat pata
Din cea tristă și pustie, culoare neagră-arămie
A ajuns acum să fie, roză-roșie și fie
Să rămână-n contopire, cu clipele de iubire
Căci așa culoarea este, curcubeu ce dă de veste
La schimbarea de pastel, din ce-i trist mai e nițel
Și-o rămâne doar ea starea, de preabine, uită-ți jalea.