gânduri triste stau rezemate de pereți
înșirate flămânde în pijamale
gardieni morocănoși trag la nimereală
gamela cunoștinței zace goală pe jos
podeaua celulei pare infectată cu urmele celor ce s-au dus

aud zgomotul execuțiilor din curtea interioară
și plouă
e toamnă în lagărul minții

în gardul de sârmă ghimpată
putrezesc cadavre și fluturi
ca-ntr-un macabru insectar