Inimi desculțe ancorează
În porturi deszăpezite
Iarna – o plajă cu ochi de meduză
Și mă pierd... mă pierd... mă pierd...

În nisipul ca o scorțișoară
Îmi îngrop urmele
Pașii-ți dezvelesc coapse

Prind chiotul copilului
Frumos rătăcit în valuri
Renăscut ca un pistil
În centrul corolei se naște dimineața

Cândva
Doi prizonieri benevoli
Abandonați nesfârșitului
Aruncau năvoade
ÃŽn oglinzi departe
Fața timpului despicată
Umerii-mi goi
Buzele-ți fremătânde

Ultimele cuvinte... cele dintâi
Povesteau cerului
Despre soarele
De dincolo de ape
Tablou pointillist pe un stern dezinvolt
În crucea-nopții polare

Acolo mărgeanul îmbracă mâinile în aripi
Oglindește tristețea ca pe o ploaie
Se prelinge în arterele deshumate
Poartă sângele verde în matcă

Trupul alunecă
Plumbul doare
Mai multe depărtări

Suntem un vis
Nălucă străfulgerată

În luntrea mică, în inima bușteanului
Un ecouuu...

Din părul meu îți faci primul vis
Adevărat
Mă binecuvântezi

Mă tresare pleoapa zămislită din ape
În vârtejuri pufoase dinți strălucesc precum solzii
De gene mi s-au prins alge
Aș putea fi momeala ta nesperată...

Lună plină

Din mijlocul oceanului orașul privește fantastic