efectul de seră nu iartă iubirea dintre noi
arheologia în doi
dezbină cerul din vârful buricelor
smulgem țipete din piele
nimeni nu exportă propria disperare e prea valoroasă
azurul se sparge în mii de fărâme anonim
la fiecare intersecție fără semnalizare
ne e hărțuită vertebra insistent
pe buzele vineții de orgii sărutul nu e decât urma unui limax
cum să croșetezi din el un șarpe ispititor
cu un pom al cunoașterii
atașat oficial
un adam destul de credul încât să înece geneza
eva încă face demersuri să iasă din coastă
întreagă
nu doar jumătatea unei fantoșe
(de cârcă sau de vitrină alternanțele îi joacă ieșirea la rampă)
cum să numesc partea gânditoare
podul de flori este călcat în picioare fiindcă s-a urât această lume
nu am găsit cuvântul care să vindece
absența din vene (care se-ntinde pecingine ciclu după ciclu)
ne-a furat galaxiile ciocnirea de găuri negre
inutilă masca de lut
rătăcirea prin meandrele ispitelor
nimic nu se iartă repere identitare se pretind
caut echivalentul infinitului fac scufundări în tine
în imersiune sunt
cetaceele dau oceanul afară din noi

se declară starea de urgență a treia depoziție adâncește privirea
din ce hăuri ne-ntoarce numai cel ce ne știe esența
și ne tace albastrul din vene

efectul de seră poate lăsa semn la intersecția harului

ca o concluzie de necontestat rămâne
minunea de-a fi unu
cine și-o asumă

crucea de lumină are brațele goale