iar de aici de unde te privesc toți ochii
aproape toate lucrurile sunt clare
chiar și în subconștientul ierbii
probabil că toate liniile duc la roma
de drepte și paralele
ce sunt
însă ceea ce duce cu ceea ce apropie nu este totuna
iar țopăitul mâinii drepte în piept
nu înseamnă o credință în cuvântul dumnezeu
pentru că realitatea mea este plapuma care mă acoperă
în fiecare dimineață când plec din femeie
spre frig
spre liniile mele
spre trenurile mele
spre împușcăturile mele
spre bețiile mele
care
sunt doar scări de ghilimele pe unde toată lumea vine
să își urce cumva
inevitabilul