în țara de aproape a oamenilor singuri
ai trecut printre vorbe cu mâinile goale
se auzea un solo din tobe și linguri
păsări obsesive cetluiau cerul cu rotocoale

ai plecat să uiți piatra când o să cadă
câte nimic din toate ai luat în bagaj
cu mâna caldă ai scos frig din zăpadă
dar nu ai un fulg să lași lumii în gaj

dacă ai rătăcit calea să nu te întorci
la capetele nodului când vor ațipi atleții
unde freamătă adâncul turmei de porci
apasă cu palma și-ai să trezești ereții