Am pus
suferinței
botniță
fiindcă avea
obiceiul
de a mușca
orice întâlnește
în cale
am legat-o
de un copac
având rădăcinile
în suflet
suferința
s-a hrănit
cu iarbă
până a devenit
obeză
și-a ros lesa
și a început
să hălăduiască
pe tărâmul întunericului
a căzut
într-o capcană
pusă de întunecimea emaciată
și înfometată
și aceasta
a devorat suferința

A doua zi, dimineața
am găsit pe pernă o scrisoare
de la întunecime
îmi mulțumea
nu am înțeles de ce
până când am perceput
lipsa suferinței.

***

Am construit
supervizat și coordonat
de estetica
arhitecturii ființei
o piramidă
având la exterior
oglinzi
în vârful căreia
am pus
prodigiosul
am urcat
piramida
ajuns în vârf
am apucat prodigiosul
ce era o aeronavă
propulsată
de energia extra-ului în toate
și am călătorit
prin cosmos
în căutarea
fericirii
am găsit-o
pe un asteroid
am prins-o
și am pus-o
în pliurile sufletului
când am ajuns pe pământ
fericirea era îmbătrânită și bolnavă
am creat un azil
în interstițiul suferinței
pentru a-i oferi tratament
și adăpost.