Când te așezi la marginea unei file albe
cuvintele se apropie și se așază
ele știu în ce ordine

în interiorul fiecărui cuvânt este un gol aparent
pe care dacă-l lovești
cu dragoste și liniște
se aude un sunet unic
care deschide o poartă
un fel de sesam

O geodă o grotă un balon de săpun colorat
o peșteră cu comori un abataj cameră o bulă
o mănăstire arsă
și un ghid înveșmântat în cețuri
care te cheamă să îl urmezi
dar să nu privești înapoi

pășești prima treaptă
și acest șir de goluri
te cuprinde ca un șirag de metanii
prin care treci
pios sau obraznic
nevolnic sau puternic
măreț sau umil

drumul acesta te consumă
ajungi ca un ciot de cretă
care s-a scris prin propria jertfă
pe o tablă a ignoranței progresive
a unei nivelări mediocre
cere crește ca o pâine plămădită cu otravă
și te ierți ca apoi
să te așezi din nou
la marginea unei file albe.