De mai bine de două mii de ani
urcăm pe acest munte,
iar cele de jos
aproape că și-au pierdut
orice formă - sub Cer...
- Ce căutăm?
O pribegie rotundă peste milenii?
Zorii se nasc
pentru a nu-știu-câta oară
și noi tot vorbim despre aspirații...
Poate mai bine ar trebui
să privim altfel acest răsărit,
să invocăm acel optimism barbar
care, la începuturi, ne anima firile
și toate câte își începeau traiul
prin grădina noastră,
cea spre ființă...
Nu mai putem ca oameni,
începe fiece zi precum ieri,
la fel...