Căluțul nostru e bătrân -
Ani mulți el ne-a slujit;
Se mulțumea cu-n braț de fân
Și-amarnic a muncit.

Din zori de zi, pe câmp îl lua
Cu plugul la arat.
Trăgea din greu și-abia sufla -
Ce mult ne-a ajutat !

Urcând la deal, se opintea
De mari poveri trăgând,
Tata din spate-l împingea
Și amândoi oftând...

Era căluțul nostru blând -
Noi toți mult îl iubeam.
În grajd veneam la el, pe rând,
Și hrană-i aduceam:

Ovăz cu grâu în lapte fiert
Când sta la țesălat.
Ne mulțumea blând și inert
Cu-n dulce nechezat...

Dar într-o zi tata ne-a spus:
„Murguțu e bolnav;
Îi tremură buza de sus
Și-l văd tot mai firav...

Ieri din picioare a picat
Și-avea lacrimi curgând.
N-o să-l mai pun la vreun cărat,
Că-l pierdem în curând...”

Atunci spre grajd iute-am fugit,
De gât l-am luat cu jele
Iar lacrimile i-am topit
În lacrimile mele...

Glen Ellyn, USA - 10 dec. 2018