Ecoul inimii mele se aude batând cu ritm de ceasornic
tocmai departe ,in spatele lunii,ascunsă de nori
doar timpul mai trece sa aducă aminte,că soarele va răsări
în zori

respiră pămăntul în aburul nopții și al său univers se mișca încet,
știam că odată pluteau peste ape,doar nuferii albi
purtînd ca o soartă ,a viselor porți

e noaptea aceasta o altă poveste ,cănd vin spiriduşii să șeadă la sfat
din flori, din pădure, din sate ascunse, vin spirite bune
să aducă ofrande ,pe frunze de brad

mirajul se pierde în zare,lumina răsare în mii de culori
din colțuri de lume ,ca la o chemare ,se aude raspuns
de trîmbiți in zori.

e totuși speranța o floare de dor ,e totuși speranța o floare între flori
a cărei lumină răsare în zori ,ale cărei petale le vrem uneori,
să fie ale inimii noasre comori ,alături de care, plutim către zări.