Tu nu ai plecat de fapt nicicând de lângă mine, am simțit mereu că port în piept o parte din tine. Stă chiar acolo în partea dreaptă, uneori plânge, alteori e moartă. A început să sece la câte lacrimi a vărsat, și-a obosit și ea, prea mult te-a așteptat. De-aș întreba-o astăzi, oare cum se mai simte, mi-ar spune că nu știe, dar eu știu că mă minte. In fiecare zi, bate tot mai încet, se stinge, tu nu vii..... cât să te mai aștept? Las timpul să decidă soarta inimii mele rănite. De acum nu voi mai plânge, nici nu te mai aștept, iubite!