tezeu orbecăind pe fir de aţă
iartă de vorbesc cu nedreptate
m-ai întemniţat în libertate
ca zilnic să te cat în mine tată

dar eu n-am prea înţeles porunca
prostul am crezut că ea-i iubirea
de dragul ei mi-am pierdut fiirea
în loc tu să-mi fiu m-am luat cu duca

acum mi-arăţi dar este prea târziu
deşertăciune mi-am făcut viaţa
şi închisă mie ţi-e cetatea

degeaba slovă de iertare scriu
strig ălor de ţi-or încălca povaţa
numele ei ascuns e moartea