În diminețile în care nu mai merg la școală,
Nu-mi mai îndes manualele și caietele pre-liniate în geantă
Nu-mi mai dau ochii cu dermatograf
Și nu-mi mai pun blugii cu talie joasă și tricoul cu Children of Bodom
Mai e un pic de lumină așezată peste scrumiera mea
În după-amiezile în care nu mai merg la bibliotecă
Să caut pe furiș Complexul lui Portnoy
Văzută pe o noptieră în căminul studențesc de la teatru
Și nu mă mai incomodează sutienul cu push-up cu două mărimi mai mare
Mai e un pic de lumină care prinde tramvaiul în ultima clipă
În serile în care nu mai ascult Luna Amara la căști
Nu mai aprind chiștoacele mamei la geamul din bucătărie
Nu mai plâng după băiatul cu cămașă în pătrățele
Și nu mai vorbesc cu vreo prietenă prin sms-uri despre lucruri banale
Mai e un pic de lumină de la farurile unei mașini, care tot trece cu viteză pe sub fereastra mea.