Mă dor de umblet gândurile toate
Aşa e omul, cugetând există
De trudă ochiul minţii mi-e-n batistă
Dar scrie-n albele hârtiei zloate.

La naşterea lui mâine rost asistă
Şi împărat ori de-i doar goale coate
A sta spre-a nu cunoaÅŸte nu se poate
Cercetător de viitor de vreme tristă.

Şi azi ce va veni în stea cu sete
Îmi beau licoarea de a căuta
De ea toţi neuronii să se-mbete.

Mă umple patima-n venirea ta
Femeie, ÅŸtiu amorului versete
Din cognitive goane-a adăsta.