atît de liniște că nu există miros și nici gust
atît de liniște că nu există frumos sau urît
atît de liniște că te pot contempla ca pe dumnezeu
care a tăcut mereu.

atît de liniște că nu-mi aud urletul cînd mă prăbușesc.
cînd cad. cînd votca moare în pahar, în mine.
e liniște ca într-un tablou. și o frunză face mai mult zgomot.
mai multă liniște decît într-un cadavru.

dacă liniștea ar avea o culoare, ei bine, n-ar putea s-o vadă nimeni.
o văd doar eu. în liniștea mea o femeie naște fără un sunet.
nici copilul nu plînge, doar zîmbește. atît de liniște
ca un copac în timp ce crește.

știu, spunea cineva că auzi cum îți albește părul. la mine albește
în liniște. e atît de liniște și ești atît de îndrăgostit
ca doi morți îngropați unul lîngă altul. dar ei sunt mai vii decît tine.
e atît de liniște că stelele te asurzesc.

liniște. pînă și cuvîntul acesta e ca o discotecă. nu
liniște înseamnă cînd universul se transformă, cînd se întoarce
în ce a fost la început, iar noi eram împreună.
unul în altul.