și iubirea noastră va mirosi
că așa e viața de la levănțică la tămîie
mă tem că nu am destul timp să învăț să te iubesc
cu adevărat, să-ți mîngîi părul și să simți în tot corpul

electroșocuri orgasmatice
prin asta treci și mintea ta e ca o lumînare la capul mortului
totul e ca într-o după amiază de iulie
cînd vasele-s uscate în chiuvetă,
lucrez într-o bucătărie undeva pe partea văzută a lunii

acolo unde mă întîlnesc mine cu mine
eu, cel care trăiesc la cele două capete ale sforii
trag de mine și mă dărîm, mă dărîm și mă ridic
mă sui ca ologul în spatele meu, orrbul
și ascult unde sare capcana șoarecelui

mi-aș dori să fiu nasturii tăi, și cînd închei, și cînd deschei
tu știi ultima cifră la pi, pe pariu că ne-o știi
pe un sărut,și sărutul e ca o fantomă prin tine
și toate organele se sperie, ficatul plînge
sufletul tău e o clepsidră
cu tine și ea, o întorci să picure ea în tine

și în timp ce toate acestea o călugăriță neagră
cerul lipit cu scotch
vara asta ca un calorifer de fontă care ne înconjoară pe toți
stelele stau pe cer ca-n piscină
și totuși e măcar un om pe lumea asta care se gîndește la tine