o nouă zi în care venele mele
ca niște crengi
zgârie, cu freamătul lor, întunericul
iar inima mea
ca un cal pursânge închis
în grajdul amintirilor
lovește în podea cu copitele
în căutarea răspunsului

o, tu, singurătate cerșind
la răspântia viselor
o mângâiere

o, tu, roi de dorințe bezmetice
căutând o floare pe care
să se așeze

o, tu, zâmbet amar
chinuindu-te să construiești
un pod peste lacrimi

o, tu, poem
înflorind ca un nufăr
în mlaștina cărnii

pe tine cine
te citește?

o nouă zi
în care sentimentul din mine
face curte iluziei