În stele dorm șoptirile de haos
Pe unde gândul nu-i a înțelege
Doar demiurgul îi pricepe lege
Cu cerul dat luminii stând în naos.

Eternu-aștept, de-a fi să mă dezlege
Veciei înc-un duh ducând adaos
M-or drege-n moarte cei rămași, în paos
Și m-or boci femei ce-s cepelege.

Cât încă sunt iau urma de muiere
Cu miezul ce mă poartă către-amor
Și cerbicia mea de sfânt imi piere.

De lacrima de-a râde îmi e dor
Că iarna-n plânsul greu îmi toarnă fiere,
Să hohotesc și să deprind un zbor.