iubirea e un vierme de mătase
din care ies ai inimilor fluturi
de morbul nepăsării azi te scuturi
și-amorul tău o urmă-n veci să lase.

sub ale timpului ce trece cnuturi
hrănind omida dragostei în case
a haină de lumini pe duh miroase
bătrân ori tânăr stând la începuturi.

îți voi fura privirea-n văzu-mi, dragă
s-avem în ochii noștri niște-oglinzi
și în ai mei să stai cu firea-ntreagă

iar în ai tăi fiorului mă vinzi,
să dăm la nemurirea clipei șpagă
a ne primi când braț spre mine-ntinzi.