mai am o speranță rămasă căpătâi,
că voi ajunge curând printre astre,
la iubitul meu la iubirea dintâi,
să retrăiesc iar bucurii albastre.

astăzi îi scriu mesaje pe o rază,
să știe că nu-l voi uita nicicând,
că iubirea noastră este verde oază,
unde îmi aflu liniștea visând.

vioara din inimă plânge, nu cântă,
tristețea cenușie o tulbură nespus,
totuși dragostea din ea e sfântă
și multe povești mai are de spus.

zori iubitori îmi bat la fereastră,
orhideea albă îmi zâmbește din glastră.