Cineva l-a omorât pe prietenul meu!

Cineva asemenea mie, asemenea ție.
Cineva dintre noi toți.

Cei care trăim și ne-am asumat
Ceea ce trebuia ca el să mai fie
Din ceea ce devenim rătăcind
Prin nesfârșita pustie.

Prietenul nostru s-a sinucis.

A ales singur ca de inima vieții
Să se lase cuprins și învins
De ființa care îi zvâcnea
Pe interior în urcare.

O fiară care îi creștea în carne
Din praful de stele al cerului
Ce i se așterne ca niște raze
Care pătrund prin lucarne.

Cine l-a omorât pe prietenul meu
L-a omorât pentru că era singur.

O umbră în care culorile
Împărțeau din nuanțe nimburi
Și apoi piereau incomensurabile
Ca spiralele unor alte sfere
De melci care deveneau
Târându-și prin ierbi
Durabile emisfere.