depărtarea freamătă ca valurile mării roșii la vederea toiagului lui moise vântul îmi cântă la ureche vechi imne orfice sufletul pâlpâie ca un lampion chinezesc sau ca farul unui matiz o pădure de salcâmi face autostopul pe marginea drumului mi se face milă și o iau în mașină până la sovata la băi d-zeu scoate mâna afară din sine și caută la radio guerrilla fm mâna cu inelili/ s-o sărute fetele de la meteo pe bancheta din față fernando de la caransebeș călătorește printre dubași și manele/ și fete de 7 stele d-zeu dă radioul mai tare are tinitus și boli profesionale de când a lucrat la o fabrică de armament pe bancheta din spate eu desenez bastonașe și văd cum eșarfa verde a mamei e luată de vânt cum se înfășoară pe roată ca eșarfa prințesei de monaco o amintire moare sufocată în mine nu va mai rămâne din ea decât pădurea de salcâmi și îmbrățișarea ei ocrotitoare ca un airbag