“A rămas din mine doar o mirare visătoare” (Nichita Stănescu)
cometă călătorind prin corp
mistuind întrebări urcate în zenit
în timpan curg emoțiile sonorizate
pasărea curcubeu își face cuib în nări
cu ouă clocite de respirații calde .

O eroare expulzată din minte
escaladează crestele sprâncenelor
alunecă de pe stânca lucioasă a nasului
și se zdrobește de pământ
din sângele ei crește iedera adevărului
înfășurând în spirale
coloana infinită a unui postulat .

“Lăsând în urma mea lucrurile
ca pe niște dinți de lapte” (Nichita Stănescu)
smulși de cleștele timpului
am implantat în gingii
numele de fildeș ale dorințelor acute
în salivă am dizolvat un farmec echivoc
în voce am pus eufoniile stărilor extatice
sub limbă s-a dizolvat pastila cu compoziție endorfină .

Privind printre atomi
i-am transformat chimic
în entități ale plăcerii .