tocmai îmi descususem coapsele
și mă foiam în așternut
îmi atârna talpa și genunchiul
clipeam câte un ochi la răstimpuri
sternul mi-l arcuiam răzvrătit
spre calorifer
să dau foc părului care-mi crescuse
din plămânul fumat
și de ciudă, numai de ciudă
mă năpădise și pe cerul gurii
ca să mă-nvețe minte, să mă tem,
să mă înfrupt mai mult din trup
decât din fum mai mult din lemn decât din piele

mi se urâse cu vegetația luxuriantă
și-am hotărât să pun mâna pe fierăstrău
da, îl uitasei pe pat după ultima foială
ca și multe altele
sacoșe cu scame chiștoace unghii
sârme dopuri cutii de conserve
coji de portocală tricouri cu nirvana
abia de-mi dau seama
că în cameră e dezordine uneori