Albastră, uitarea…

Albastră, uitarea prin mintea-mi se joacă
Și tot ce atinge se sparge în fum,
Deși blestemata, amintiri îmi toacă,
Tot mi-aduc aminte de al tău parfum.

Roșie, iubirea se scaldă în mare,
Trupu-i de-alabastru lucește ușor,
Razele de lună tremură amare,
Amar este gândul că îmi este dor.

Verde, nemurirea coboară din stele,
Șarpe veninos îmi intră în vene,
Simt cum sub venin pleoapele-mi sunt grele,
Somnul îmi cuprinde clipele perene.

Galbenă, speranța vine să mă-mbete
Cu-absint de poveste și extract de vis,
Zadarnică luptă, tot îmi este sete
De iubire pură și de paradis.