Istoria naturală



Vroiam să strâng la piept
Un pumn de rumeguÈ™ cald
Și-n el, pădurea de cedri
Zvâcnind
Ca un mistreț otrăvit.

Vroiai o femeie nesfârșită, o întindere
Verde, găzduind un trib
Împăcat cu toată lumea.

Nu eram
Din același neam.

Parcul orașului, nobil cât o
Dugheană înfrunzită
Ar fi putut să aibă și el
Un vot. Dar nu i-a păsat
Atât a fost tot.