universul fără margini mi-a limitat orizontul,
singur,rătăcit,plin de versuri crude,cerșesc...
exist în oroarea minutelor înțepenite,e vina mea...

vărs uitare universului fără margini,fără zile,
miroase îngrozitor trupul meu fixat pe o stea...
calomnii false în singurătatea ce mă acuză nemilos...

universul plutește regește în spațiul fără graniță,
mă sufocă galaxie cu galaxie,uitare cu uitare...
sunt abandonat în universul rece,orb,surd...

crestez în uragane tinere-ploi calde,frumoase,
alung spaima,ucid firescul,cultiv nebunia...
Coboară!...univers indecis...omoară-mă!

te aștept în mijloc de noapte cu pumnii strânși!
dinții sunt pregătiți,iți voi decima senin membrana...
nucleul îl voi digera cu ochii deschiși...VINO!

singur,ireal,abandonat,zac împrăștiat pe univers...
am pierdut războiul,cu timpul voi face rost de un trup...
mai puternic...