Noaptea
simt mâna ta
odihnindu-se undeva
pe sufletul meu
coapsa ta caldă căzând
năvalnic peste visuri
întoarcerea ta spre
luna înțepenită în chenarul ferestrei
atingerea ta întâmplătoare
ca o invitație la dans
și mai târziu
căutarea și dorul de tine.

Strigătul tău
moare în întunericul camerei
pe când trupurile noastre sleite
cer neostoite
iubire.