|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Vinil
■ când moartea își mănâncă dresorul È™i lumea crede că aÈ™a e scenariul
■ punct mort
■ Scrisoare către tata
■ o lume de mame
■ Èšipăt, colet È™i curcubeu
■ cum am înÈ›eles dragostea
■ Țărâna cerului sub tălpile reci (poeme ale absurdului)
■ Două feÈ›e
■ acestui tânăr
■ atelierul unui portretist nonconformist
■ La o răscruce de baruri
■ Manuscris incomplet de la Marea Nordului III
■ între scila È™i caribda
■ beach
■ te sărut până la obor
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Ultima căprioară poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Dumitru Pricop [Dumitru_Pricop ]
2007-11-28
| |
Înscris în bibliotecă de Violeta Savu
Mi s-a lăsat un munte moștenire
dar l-am pierdut la jocuri de noroc
o dată cu veșmântul alb de mire
și numele din care mă invoc.
A mai rămas în munte-o căprioară
nespus de grațioasă și de vie
care știa ce mult o să mă doară
această nenumită nebunie.
Din ochii ei, cu lacrimile-n stele
din când în când trimite, frunze, tei,
să odihnească ceasurile grele
pierdutului prin lumea de pigmei.
|
|
|
|