Poetul umblă prin lume desculț,
cu pumnul în gură ca o trompă de elefant
și arde cărțile frunzelor îngălbenite
în care a scris ca spânzuratul la subțioara copacului.

Degeaba stâlcește cuvintele mari din mijlocul frazelor emoliente
și le îngroapă în cuib de pasăre carnivoră-
Simte cum fuge pământul prin sine de ape adânci
și îl presară ca pe o pâine fărâmițată
în ochiul din care picură anaforul.

Câinele care latră îl ocolește
pentru câinele care mușcă rictusul mâinii.