Îmi amintesc gara cenușie,
Marea de oameni grăbită,
Îmi amintesc glasul tău
Ce incerca să-mi aline durerea despărțirii,
privirea ta...Ah,privirea ta!...
Îmi amintesc gara,marea de oameni,
Glasul tău,privirea ta și...
Și șuieratul locomotivei.
Încă te vad,stând acolo,încercând să zâmbești
Iar eu cu capul pe pieptul tău-cea din urmă îmbrățișare
Încercând să îmi înăbuș lacrimile-încă le simt greutatea
Aș fi vrut să opresc timpul în loc-zi de azi fi ieri!
Mă întorc în timp
În gara din Constanța
Și indepartând stațiile
Strâng și ascund într-un pumn fumul locomotivei
Și rămân cu capul pe pieptul tău
Într-o eternă îmbrățișare.