nu știu cât de drag pot să-ți fiu
eu tăcerea tăcerilor
misticul
retras de pe retina zilei
nesupus convențiilor
ieșit din nenumărate nașteri
cât crezi din ce scriu
dacă am ales bine transparența prin cuvânt
operația pe suflet
transa pe axis mundi
în ce parte a inimii tale mă așezi
neliniște nelipsită
cu ce intensitate mă dorești sau mă respingi
abuzată de așteptări peste așteptări
un lucru vreau să nu uiți
mesajul din pântecul sticlei
aici am șlefuit miocardul
cu mâinile unui giuvaergiu iscusit
am combinat sângele cu toate nuanțele
mi-am adaugat respirația ta
te-am sărutat fără să-ți ating buzele
inventând cea mai nebună iubire
sculptată pe trup
într-o legătură de sentimente
doar întâmplarea ne aduce față-n față
fără căderi regrete
da poți să-mi reproșezi că nu am curaj
o cale mai scurtă
folosesc prea des poarta spre cer
mă pierd prin constelații noi
aventuri pe alte planete
dar să-mi păstrezi un loc să crezi