Desertul mintii s a ratacit
Pe o boaba pustie ce reflectase demult
Enigma vietii c o papadie care, purtata
De vantul creator, s a inaltat, mistuindu se
Printre tatarii din acelasi desert...

...Desertul tatarilor - margine cruda de lume
Vreasc muribund de creatie palpainda la fosnetul
Pasilor LUI.
...Pasii nisipului
incaruntesc pribegind pana dincolo
De urma noului sosit, ultimul pacat regasit si
Pierdut in nimicnicia tatarilor.

Desertul tatarilor...franturi de cenusa purtata
De vantul destinului-agonia neintelesului absolut
Metamorfoza negatiei-pruncul creatiei umbrei umane.

Liniste cosmica in fortareata sufletului.
Minti chircite de sudoare vor sa perceapa
Nadir fosnit de cabaline.
Angoasate fire de praf
Poarta pe umeri asteptarea-fara-asteptare...
...Dar daca, totusi,...?