să nu te miri și nici să nu te sperii
când steaua ta-ntâlni-va steaua mea
prin fulgere imense vei vedea
cum lângă noi se vor surpa imperii

în urma noastră se vor curăța
cărări și poduri pline de mizerii
și vise noi vor năvăli, puzderii
în casa-n care dragostea va sta

pe la ferestre, priveghind în noapte
cu ochi timizi pe jumătate-nchiși
la clipa ce imploră sa mai steie

acolo între murmure și șoapte
de zei frumoși, sălbatici și proscriși
mutați în trup de om și de femeie