Te-ascunzi degeaba la fereastra noptii
In noaptea asta ochiul meu e-nchis.
S-a stins iubirea cum se stinge setea
Cu un sarut pe margine de-abis.

Caci ne despart din ce in ce prapastii
In noaptea ce se pierde-n insomnii
Cobor incet pe drumul umilintei
Sa intuiesc ca nu o sa mai vii.

Sa n-am tinjire in miezul vietii dulce,
Ma plimb pe-alei in susur de izvor
Si sterg cararea ce la tine duce
Ca sa te uit, treptat, incetisor.

Pornesc la drum, las si uitarea-n urma
Sa schimb? Nu pot, nu vreau si nu am crez.
Te stiu in stare sa pazesti o turma,
Pe mine n-ai putut sa ma pastrezi.

Ma urmaresti, eu pling, mi-e dor, dar fug
Si mierea ta din faguri n-apuc sa o mai string
Un gind... secat, iluzii... pipaite, iubire
Destramata-n valma de ginduri nedorite.

Cresc totusi aripi pe speranta vietii
Razbat, incerc si numele ti-l uit
pornesc pe jos si nu ma uit in urma
Oricum nu ar fi fost cum as fi vrut.