Mi’e greu cand nu iti pot vorbi...
Cand sufletul meu te striga iar tu ramai surd.
As vrea sa plang... e un gand natang ...
As vrea sa strig... sa te cuprind...
As vrea sa te pastrez... dar te las sa pleci ...
Raman singura intre intrebări seci...
Nici tu nu ai răspuns la ele ...
La toate întrebările mele...
Nici eu nu stiu a le soptii...
Am inima plină de contradicții ...
Mi’e dor sa mă ascund în ploaie,
Sa’mi stingă sufletul de paie...
Mi’e dor de tine sa’mi soptești
Că n’ai sa ma parasești ...
Dar nu șoptești ... si n’ai soptit ...
În al tau gand ești neclintit ...
Nici nu mă iubești pe mine,
Are sufletul cine să’ți aline.
Mă doare că vrei să mă rănești
Că vechi răni îmi adâncești ...
Și știi că mă mistui in tăcere ,
Ești cheia gândurilor mele ...