dis de dimineață mi-a vorbit un prieten
era gândul
ce a ucis din curiozitate
sărutul viu al mâinilor ce-și doreau
împreunarea
degetul cu inelul de diamant mă prezintă
ochilor tăi plecați
sete pe cearcănul somnoros
de roua buzelor
pe iarba cuvântului îmi așez dorința
tot mai aproape de sânii tăi
uitându-mi sărutul uimit
în explicație inutilă
tocmai acum
îmi ascult prietenul care aleargă
ca Săgeata Albastră
pe cele două paralele ce nu se vor întâlni
niciodată să nu spui niciodată
unui gând despletit
adunat lângă altul
în fuiorul de viață
existăm că exiști.