m-ai luat cu chirie dimineață albastră
și am locuit la tine în ceasurile fecunde
mi-am statornicit privirea
pe cearcănele ferestrei deschise
și nu regret visul verde
așezat pe veșmântul memoriei
din viața rămasă
numărătoare inversă

m-ai mângâiat la țărmul tău sigur
dăruindu-mă val albastru
fiecărei picături din lacrima zilei
o lume renăscută din nisip
cu unică tresărire finală
te sărut mereu țărmul meu
răsărit spre amurg
alunec…