Atinși de cursul natural al vremii,
Sunt mulți copii rămași fără de mamă,
Refugiați pe străzi în frigul iernii,
Părinții lor uitînd și cum îi cheamă.

Obțin o libertate ce îi doare,
Constrînși de foame,frică sau bătăi,
Doar Dumnezeu în grija Sa îi are,
Soarta ajutîndu-i să devină răi.

Timizi aurolaci cu pungi la gură,
Sunt activați foloase să aducă,
Cerșesc și fură cu dezinvoltură,
Societății mersul îi încurcă.

Ajung neputincioși și triști în timp,
Puțini pot viața să-și mai rînduiască,
Adaptați din mers la orice anotimp,
În acest mod,doresc ei să trăiască.

Voi,copii ai străzii,robi ai orșicui,
Întindeți mâna spre o altă soartă,
Liberi preferați,să fiți ai nimănui,
Gîndiți la cei...ce vă așteaptă-n poartă.