azi vin fără mine îmi leg mâinile de alt destin
nu mai scriu despre coborârea în lume
nici despre sufletele din arborii fără sevă

descopăr alt corp gravat cu fâșii de roșu
peste care pășesc oameni
în promenada lor spre moarte

ei îmi dau apă ca și cum setea mea
le-ar lăcrima ochiul

nu mă pot stinge curând

mă încearcă de o vreme sfârșiturile
aici nu mai este aer de vară
nu mai vin anotimpurile firesc

noaptea îmi voi înveli umbra în staniol
pentru cei ce nu și-au descoperit
ultima pagină