Þi se preling degetele, Doamne,
peste colțul din dreapta al inimii mele
am iubiri frumoase acolo,
dar nu le mai pot ține zălog
pentru păcatul cu care mi-am așternut
sufletul in palmele unui cerșetor

am carnea crispată de altfel,
și nu pot să o priponesc de prispa Cerului
pe care l-am îmbătat târziu, după multe rugi
cu câteva picături de ploaie amară...

Tu taci, Doamne?

mă las îmbrâncită de îngeri
într-un Paradis cu lumina stinsă.